Sa ne amintim pentru ce traim

​
​Trebuie sa recunoastem ca uneori cei mai multi dintre noi ne plangem de asa zisele lipsuri pe care le simtim in viata. Suntem nemultumiti de masina, de casa, de imbracaminte, de familie, de felul in care aratam, uitand cat suntem de binecuvantati de fapt! Inchidem ochii si ne prefacem ca nu exista oameni care traiesc pe strazi, care sufera de foame, oameni singuri, care au intr-adevar motive intemeiate pentru a se plange. Si totusi, unii nu o fac… Mi-aduc aminte de o asemenea persoana. Mereu imbracata modest, un om care statea uneori flamand pentru a-si hrani copii cu paine doar, care a indurat ani grei de frig in casuta in care locuieste. Un om fara bani, masina si fara mofturi. De departe il vezi venind la munca cu zambetul pe buze, mereu vesel slavindu-l pe Dumnezeu in toate! L-am intrebat odata: “Cum poti sa mai zambesti cand viata ta este atat de grea?” Si, la fel de senin ca de obicei, a raspuns: “Stiu ca viata nu este atat de usoara pe cat as vrea , dar indiferent de greutati si lipsuri, ea trece in fiecare secunda. Insa ceea ce ma face fericit este nadejdea mea, ca Dumnezeu imi pregateste un loc mai bun in ceruri. Nu am nimic aici, dar acolo, in vesnicie, am de castigat cu mult mai mult decat pe pamant.“ Si, iarasi, a zambit. Un om simplu, insa cu toate acestea, mi-am dat seama ca are un lucru mai de pret decat toate: il are pe Dumnezeu! Stiu ca, odata, toate greutatile si durerile vietii ne vor fi rasplatite de Insusi Dumnezeu, pentru ca n-am uitat niciodata scopul nostru pe acest pamant: acela de a intelege ca fericirea adevarata nu este in viata aceasta, ci in vesnicie. Noi… traim pentru a ajunge odata acolo! Articol scris de LUTA ANCA