Cu timpul

​Timpul se scurge ca într-o clepsidră. Nu îl poţi întoarce nicicând înapoi!

Mai nu demult, copii fiind alergam în lumea noastră de basm, ne credeam prinţi şi prinţese, dădeam viaţa  personajelor imaginare din mintea noastră, totul era o fantezie minunată în care ne învârteam, alergam liberi, nu ne păsa ce spuneau cei din jur, nu ne păsa dacă stăteam într-o ploaie caldă de vară şi ne udam, ne plăcea să stăm să mirosim o floare, eram pasionaţi de tot ceea ce ne înconjura, captivaţi de încântătoarea lume pe care Dumnezeu a creat-o. Alergam fericiţi de dimineaţă până seara, jucându-ne şi râzând plini de bucurie. Simţeam viaţa ca fiind ceva extraordinar de frumos.

Când cineva ne întrista, eram atât de plini de iertare, încât orice conflict se rezolva în câteva minute. Eram într-o atmosferă extraordinară!

Ce anume ne-a făcut să nu mai trăim aşa? Cine oare a pus toate aceste ziduri în faţa vieţii noastre? Acum suntem oameni maturi, vezi spune! Maturi să facem ce anume? Să umblăm tot timpul posomorâţi, să nu vedem în fiecare zi decât asfaltul de jos, pentru că de atât de mult timp  nu am mai ridicat privirile spre cerul albastru. Maturi să purtăm neiertare în noi ani întregi, pentru că cineva ne-a spus o vorbă care nu ne-a plăcut? Maturi să urâm? Să fim egoişti şi avari după a avea mai mult? Să devenim oameni cu inimi de gheaţă? O astfel de maturitatea ar vrea Tata să avem?

De când nu te-ai mai bucurat cu bucuria unui copil! De când nu ai mai privit la Dumnezeu aşa cum un copil priveşte spre Tatăl său. Care a fost momentul când ţi-ai pierdut viaţa din tine? Unde ai renunţat  să te mai bucuri de micile lucruri ale vieţii!

Dumnezeu ne-a creat atât de speciali, a pus în noi din caracterul Lui, a pus atâta dragoste pentru El, oameni , natură…însă cel rău te-a minţit că eşti om mare, fi raţional, acum ai familie, un serviciu, nu mai eşti acelaşi om. Adevărul este că eşti acelaşi om special care ai fost , însă ai pierdut adevăratele comori undeva pe drum.

Nu uita, timpul din clepsidră se scurge, în fiecare zi eşti mai aproape de veşnicie. Trăieşte şi bucură-te de ceea ce Domnul a creat pentru tine. Nu lăsa ca timpul din clepsidră să se scurgă fără ca tu să te bucuri de el.

Bucură-te de răsăritul pe care Tata îl pregăteşte pentru tine în fiecare dimineaţă, bucură-te de părtăşia ta de fiu cu Tata, cântă-I şi adoră-L liber,cu bucuria unui copil care îşi iubeşte Tatăl, nu te mai uita la cei care îţi spun cum ar trebui să fie închinarea înaintea lui Dumnezeu, adevărata închinare este aceea când vii ca un fiu iubitor înaintea Tatălui si te proşterni cu bucurie înaintea Lui! Nu lăsa greutătiile vieţii să-ţi fure comorile din inima ta. E un timp scurt…preţuieşte-l.

Trăieşte în aşa fel încât să conteze pentru cei din jur şi pentru tine.

Desfătează-te în Dumnezeu. Lasă-L să te mângâie cu dragostea Lui în fiecare zi. Un fiu intodeauna va fi fiu, şi un Tată întodeauna îşi va iubi fiul.

Timpul din clepsidră se scurge…..depinde de tine cum îl laşi să se scurgă!