Istoria Miscarii Fratesti din Romania

 

Trezirile spirituale din sec.19, care au avut loc in diferite tari crestine, au ajuns si in Romania, mai exact in Transilvania, o parte a Imperiului AustroaUngar. Distribuitorii de Biblii, credinciosi si semanatori zelosi ai Cuvantului lui Dumnezeu, au trecut prin orasele si satele romanasti, oferind Biblii si Noi Testamente oamenilor care doreau sa citeasca o carte buna. Deoarece Biserica Ortodoxa nu interzicea citirea Bibliei, acesti lucratori au putut calatori fara nici o restrictie. Astfel Cuvantul lui Dumnezeu a ajuns in multe sate si orase.

Oricum, se stie foarte putin despre propovaduirea Evangheliei in limba romana, in zona de sud-est a muntilor Carpati din Romania. Asta poate si datorita faptului ca Valahia si Moldova erau izolate de regiunile protestante ale Europei Centrale si de Vest, si de asemenea slaba activitate misionara a protestantilor in primele 3 secole explica influenta infima a crestinismului evanghelic in Romania.

VIZITA LUI E.H. BROADBENT IN ROMANIA

In 1899 E.H. Broadbent de la "Free Christians Congregations in England" (Congregatiunile Crestine Libere din Anglia) a vizitat credinciosi armeni din Constanta �Marea Neagra, credinciosi pe care ii cunostea de mult timp.

Din Constanta, el s-a dus la Bucuresti. Acolo, el a gasit doar un grup mic de credinciosi baptisti germani. El a ajuns la concluzia ca, in Bucuresti si in tara Romaniei nu exista nici macar un singur loc in care Evanghelia sa fi fost propovaduita in limba romana. Auzind injuraturile si limbajul vulgar a oamenilor de pe strada, observand comportamentul firesc al altora, Broadbent a fost intristat profund si a inceput sa planga; a lasat geanta pe trotuar, a ingenunchiat si s-a rugat cu voce tare. Plangand a cerut Domnului sa fie indurator si sa salveze Romania. Cand Broadbent s-a intors in Anglia, le-a spus prietenilor sai despre Romania si i-a incurajat sa se roage pentru aceasta tara. De asemenea, a scris un articol despre Romania, intr-o revista de misiune, indemandu-i pe toti sa se roage pentru Romania si a apelat la misonari sa se duca acolo si sa predice Evanghelia.

MISIONARUL ELVETIAN FRANCIS BERNEY 1899-1909

Articolul lui Broadbent a fost citit de un misionar elvetian, Francis Berney, care preda la Scoala Biblica din Tunisia, Africa. Berney si un coleg de la Scoala Biblica, Charles Aubert, au inteles ca Dumnezeu ii calauzeste catre Romania. Berney a sosit in Bucuresti pe 30 septembrie 1899, insotit de sotia sa Madeliene si de cea de a doua fata, Zelie, impreuna cu Charles Aubert. Imediat si-au inceput lucrarea, Berney si Aubert, cu cei care vorbeau franceza. Dupa ce au invatat limba romana, serviciile divine erau tinute si in limba romana. Se intalneau pentru rugaciune si studiu in casa lui Berney. De obicei, serveau ceai, iar dupa slujba urmau discutii pe teme spirituale. Dupa un an, era nevoie de un spatiu mai larg. (octombrie 1900).

Berney a tradus si tiparit cateva parti din Evanghelie, sub forma de tractate si brosuri. Acestea erau oferite tuturor celor care doreau sa citeasca. Sotia lui Berney a inceput un studiu pentru tinerele femei si de asemenea le invata despre treburile gospodaresti.

Deoarece Cuvantul lui Dumnezeu a fost semanat, multe suflete s-au intors la Dumnezeu. In 1901, au avut loc 5 botezuri apoi au urmat alte 26 in urmatorii ani, pana in 1909. In 1908, Berney a inceput sa tipareasca revista "Vestea Buna", iar adunarea s-a mutat la Pallady nr.67, unde au continuat sa se intalneasca pana in 1925.

INCEPUTUL MISCARII FRATESTI SI IN ALTE REGIUNI

De asemenea Miscarea Frateasca a inceput sa prinda radacini si in alte regiuni din Romania.

CONSTANTA
In 1902, Charles Aubert a venit in Constanta pentru a-si incepe lucrarea, impreuna cu un misionar german pe nume Konig. Au predicat colonistilor germani din Dobrogea. Dupa o scurta perioada, sotia lui Aubert si fetita nou nascuta s-au imbolnavit, iar ei s-au intors in Elvetia.

CRAIOVA
Alte intalniri au inceput in Craiova in 1905, iar in localitatile din vecinatate au inceput din 1908-1909. O intamplare remarcabila a fost spusa despre Stan Segarceanu care s-a imbolnavit in armata, fiind trimis la spital. Acolo, fratele sau mai in varsta i-a dat o Biblie veche si fara coperti. Citind Scriptura, el a ajuns la convingerea ca este un pacatos si trebuie sa se pocaiasca. Intr-un vis, Domnul i-a zis: " Vino si vezi si ceea ce vezi, spune si altora.". Astfel, el a inceput sa spuna si altora ceea ce a descoperit in Biblie. Segarceanu a devenit un mare castigator de suflete.

PLOIESTI (1907-1918)
In Ploiesti, prima adunare Frateasca din oras a fost inceputa de un grup de tineri dedicati. Acest grup a fost sprijinit de o femeie germana care era detinea o fabrica de haine. Acesti tineri se intalneau in casa ei. Au tiparit si distribuit tractate in spitale, magazine si persoanelor care le vizitau. Multi au primit cuvantul si au inceput sa participe la serviciile divine.

TRANSILVANIA (1902-1918)
In 1902 Francis Berney si E.H. Broadbent au vizitat Rasnov in vacanta si au inceput sa predice germanilor care se aflau in oras. Multe persoane, insetate dupa mantuire, au venit si i-a auzit predicand; iar dupa un timp scurt un grup de crestini germani s-a infiintat in acest oras. Berney si Broadbent de asemenea au inceput intalnirile de rugaciune, studiu biblic si Scoala Duminicala in orasele: Brasov, Vulcan, Codlea, Cisnadie si alte sate din provincia Barsa. Pana in 1904 existau deja mici grupuri de credinciosi romani.

De asemenea Adunarile Fratesti au inceput sa lucreze in Sibiu, printre vorbitorii germani. Prima data cand au auzit romanii Evanghelia a fost in Adunarile Germane.

Cativa dintre fratii germani care lucrau in Sibiu, au fost folositi de Dumnezeu pentru a deschide primele Adunari Fratesti din zona Sibiu.

PRIMA PERSECUTIE (1909)

Cresterea numarului de credinciosi a atras atentia autoritatilor, care in 1909 i-a expulxat pe Berney si pe ceilalti misionari straini. Berney s-a mutat la Rusciuc-Bulgaria, dar a pastrat legatura cu Miscarea Frateasca din Romania. A continuat sa viziteze frecvent sesiunile de echipare a liderilor romani.

PRIMUL RAZBOI MONDIAL

Primul Razboi Mondial a impiedicat dezvoltarea Miscarii Fratesti. In 1916 Romania a intrat in razboi. A fost o perioada dificila, iar calamitatile razboiului a afectat intreaga tara.

Din cauza razboiului, multi credinciosi au plecat pe front. In 1917, ocupatia germana a cucerit o buna parte din tara. Totusi Dumnezeu, plin de indurare, a revarsat o binecuvantare deosebita si prin acest lucru. Necazurile grele prin care a trecut poporul, au scos la iveala nevoi sufletesti, pe care doar Evanghelia putea sa ofere alinare.

Soldatii care au devenit crestini in Adunarile din Bucuresti si Ploiesti au stationat in Iasi. Acestia si alti tineri, plini de zel pentru Evanghelie, au inceput o intalnire de rugaciune si propovaduire a Evangheliei, intr-o camera inchiriata. Cateva persoane care au auzit Evanghelia s-au pocait si in scurt timp o Adunare mica crestina s-a infiintat. In 1918, 11 persoane au primit botezul Nou Testamental. Mai tarziu, orasul Iasi a devenit un centru misionar pentru Moldova si Basarabia.

PERIOADA INTERBELICA 1918-1939

Dupa Primul Razboi Mondial, activitatea misionara a Miscarii Fratesti a intrat intr-o noua etapa. Dupa razboi, Romania a castigat teritorii in Transilvania, Basarabia si Bucovina. Teritorul largit al tarii era denumit "Romania cea Mare" (cea Minunata) . Un rol important in raspandirea Evangheliei l-au avut prizonierii de razboi, care au fost deportati in lagarele din Siberia, unde au avut contact cu misionari. Dupa ce s-au intors in satele lor din Transilvania, Banat, Basarabia si Moldova, ei au format grupuri de partasie pentru a citi si a discuta Evanghelia.

Unii dintre ei, chiar au devenit misionari, calatorind din sat in sat pentru a vesti Evanghelia.

BUCURESTI 1919-1941

Desi Francis Berney nu mai locuia in Romania, el era mereu interesat de lucrare si a cautat sa echipeze lideri romani pentru continuarea lucrarii.

In 1919, Berney l-a trimis pe Grigore Constantinescu si Florea Moisescu in Elvetia pentru a studia teologia. Dupa intoarcerea lor, ei au devenit misionarii Cultului Crestin din Romania.

In 1924, Conferinta Nationala a Cultului Crestin dupa Evanghelie a avut loc la Bucuresti.

Conferintele regionale, Scolile Biblice pentru evanghelisti si profesorii au intarit Miscarea Frateasca.

De asemenea literatura a fost importanta in raspandirea si consolidarea miscarii. In 1928, revistele "Crestinul" si "Viata si Lumina" au fost tiparite, fiind publicate pana in 1924 sub conducerea lui Florea Moisescu si Gheorghe Oprea Teodorescu. Datorita acestor reviste, credinta fratilor a fost intarita, iar invataturile false au fost respinse.

MISIONARII STRAINI

Misionarii straini din Elvetia, Germania si Anglia au continuat sa joace un rol important in dezvoltarea Miscarii Fratesti in Romania. (Buhrer, Kreuz, Segall, Vervloct, Haupt, iar dupa 1920, Paul Perret, Emile Freymond, etc.).

In 1922, misionarul elvetian Paul Perret a sosit la Bucuresti. Numele sotiei sale era Zelie Berney, singura fiica a lui Francis Berney. Perret cunostea foarte bine Scripturile si avea darul de invatator si pastor. El a inceput sa lucreze in Bucuresti si in alte Biserici. Echipeaza multi misionari, calatoreste prin tara, vizitand multe Biserici romane, unguresti si germane, organizeaza studii biblice si scrie articole pentru publicatii crestine.

RASPANDIREA MISCARII FRATESTI IN BUCOVINA, BASARABIA SI MOLDOVA 1918-1940

Dupa Primul Razboi Mondial, Romania a castigat Basarabia. In aceasta regiune erau multi romani, rusi si evrei. Cativa factori au condus la aparitia miscarii in aceasta zona. De ani de zile, distribuitorii de Biblii semanau Cuvantul lui Dumnezeu in acest teritoriu. Prizonierii de razboi care s-au intors acasa au infiintat Biserici, ei cunoscandu-l pe Dumnezeu in lagarele rusesti. Lucratorii agricoli au adus credinta evanghelica. Si misionarii au venit si au vestit Evangelia. Lucrarea misionara frateasca s-a raspandit chiar si in comunitatea evreiasca din Chisinau si in toata Basarabia. In Chisinau, Misiunea Mildmay a evanghelizat multi evrei. Lucrarea avansa, iar in 1933 cand Francis Berney l-a insotit pe Paul Perret in vizita la Adunarea din Chisinau, s-au bucurat ca au gasit atat de multi credinciosi evrei, rusi si romani. In urmatorii ani, vestirea Evangheliei crestea, iar alte Biserici erau deschise in partea de nord a Basarabiei.

Din pacate in 1940, Basarabia si partea de nord-vest a Bucovinei au intrat sub autoritatea Rusiei, iar relatiile cu acestia credinciosi au fost intrerupte.

UNGURII

Miscarea Fratesca a castigat teren printre populatia ungara intre 1920-1924. Totul a inceput la Vulcan când 16 credinciosi, care s-au despartit de Biserica Refomata in 1922, au deschis o asociatie numita "Betania", in cadrul Bisericii Reformate. Bisericile Ortodoxe si reformate i-au persecutat pe "betanisti", pentru ca se intalneau in locuri secrete, uneori chiar noaptea. Dupa 1925, au stabilit contact cu congregatiile din Ungaria. Pentru autoritati, acest lucru a fost inca un motiv pentru a-i persecuta. Ulterior, miscarea betaniana s-a raspandit printre credinciosii reformati din intreaga Transilvanie.
Alta lucrare a inceput cu ungurii din Craiova (1923-1924).

In 1930 o Adunare Ungara Crestina dupa Evanghelie a fost deschisa in Cluj, devenind un centru conferentiar crestin.

Pana in 1930, centre crestine importante sunt puternice in orasele mari ale Romaniei: Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Sibiu, Iasi si Chisinau. Evanghelia se raspandeste rapid. Evanghelistii, zelosi in a castiga suflete, vesteau Evanghelia. Cati primeau Cuvantul, atat de multi erau botezati. Se adunau in Biserici pentru rugaciune si studiu biblic. Cei care auzeau Cuvantul, il primeau si il impartaseau cu cei din familie si apoi celor din sat. Altii mergeau din sat in sat pentru a semana Cuvantul lui Dumnezeu.

Conferintele regionale, binecuvantate de Dumnezeu, imbarbatau credinta fratilor si Evanghelia aducea multe roade.

Misionarii si invatatorii crestini echipau evanghelisti si lucratori pentru continuarea lucrarii. Duhul Sfant lucra cu putere in vietile oamenilor.

PERSECUTIA

In perioada celor 2 razboaie, guvernul a supravegheat atent activitatea misionara, iar cativa evanghelisti au fost arestati, intemnitati si batuti. Desi statul se numea democratic, exclusivismul politic, national si religios a crescut in aceasta perioada. Grupurile evanghelice erau supuse discriminarii. Dupa multe insistente, Miscarea Frateasca a obtinut statutul de asociatie religioasa in 1933, ceea ce insemna ca erau acordate drepturi minime religioase. Totusi persecutiile erau frecvente printre crestiniI evanghelici din Romania.

"CRESTINII DUPA SCRIPTURI"

Dupa Primul Razboi Mondial, a inceput o reforma in interiorul Bisericii Ortodoxe Romane. Tudor Popescu, un preot cu influenta din Biserica "Cuibul cu Barza" Bucuresti si Dumitru Cornilescu, care a tradus Biblia (traducerea folosita de Bisericile Evanghelice de azi) au promovat aceasta reforma. Datorita unei opozitii puternice, ei au fost nevoiti sa paraseasca Biserica Ortodoxa. Cei care i-au urmat au fost cunoscuti sub denumirea de "Crestini dupa Scripturi". Aveau invatatura Noului Testament si chiar practicau botezul celor mici. Treptat, situatia cultelor si a asociatiilor religioase din Romania s-a inrautatit.

Pentru a consolida statutul lor oficial "Crestinii dupa Scripturi" s-au unit cu Bisericile Fratesti in 1939. Cele doua grupe si-au pastrat automonia, conceptiile si particularitatile culturale, prin urmare unificarea nu a fost completa. Aceasta unire s-a mentinut 50 de ani pana in 1989, cand "Crestinii dupa Scripturi" s-au retras din "Crestinii dupa Evanghelie" si au inceput sa functioneze separat, avand denumirea de Biserica Evanghelica Romana.

AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Persecutii au fost si in timpul dictaturii militare a Maresalului Ion Antonescu. In 30 decembrie 1942, toate asociatiile religioase (considerate secte) au fost desfiintate. Bunurile, fondurile si arhivele au fost confiscate de stat. Bisericile au fost inchise. Unele au fost transformate in magazine, case si grajduri. Orice strangere a credinciosilor evanghelici era interzisa. În aceasta perioada multi credinciosi au fost persecutati. Unii au fost arestati doar pentru ca au dat o Biblie unui vecin sau pentru ca au primit in casa un credincios ca sa se roage impreuna. Altii erau batuti crunt si au stat multi ani in inchisoare. Aplicarea acestor legi era lasata in responsabilitatea autoritatiilor locale. Preotii ortodoxi au avut un rol important in "distrugerea" (termen care apare in documentele oficiale) comunitatiilor evanghelistice. Deoarece crestinii evanghelici refuzau sa renunte la credinta lor, multi dintre ei au fost incercati si condamnati de tribunalele militare la pedepse severe . Unii au fost trimisi pe frontul de lupta, iar altii au fost trimisi in inchisoare, unde au si murit.

MISCAREA FRATEASCA DIN 1944 PANA IN 1989

Dupa caderea regimului lui Antonescu in 1944, a fost restaurat dreptul de a se aduna si de proprietate. In 1944, Cultul Crestin a fost inca odata recunoscut ca asociatie religioasa.
In 1946, revista "Calea Credintei" a fost publicata oficial de Cult.

De asemenea in 1948, Cultul este recunoscut oficial ca denominatiune, impreuna cu celelalte 13 culte. In 1948, comunistiI au consolidat supravegherea tarii. Romania a devenit Republica. In timpul celor 40 de ani, regimul comunist, condus de ideologiea sa ateista, in mod sistematic a atacat religia. Poporul lui Dumnezeu a suferit persecutie, inchisoare iar uneori chiar moartea. Securitatea a folosit orice mijloc pentru a distruge Biserica. Uneori chiar membrii Bisericii au colaborat ca informatori. Multi credinciosi au fost dati pe mana securitatii de chiar fratii lor. Mii de credinciosi au experimentat Gulagul Roman.

Serviciile de inchinare puteau fi tinute doar in locuri aprobate de stat. Activitatile religioase erau interzise in alte locuri. Candidatii pentru botez trebuiau sa fie inregistrati la stat. Comunistii credeau ca noua generatie nu va urma credinta parintiilor, iar o credinta "materialista" va reduce influenta acestei credinte. Dar aceste actiuni au avut efectul opus. Datorita credintei si perseverentei credinciosilor, Adunarile cresteau numeric si calitativ.

In 1960-1961 Ministerul de Culte a decis sa reduca la jumatate numarul de Biserici. Din 668 de Adunari Fratesti in 1958 au ramas doar 360. Aceasta schimbare a creat multe dificultati pentru credinciosi.
Adunarile erau foarte aglomerate si era dificil pentru cei in varsta si pentru bolnavi sa participe. Multi dintre cei convertiti nu intelegeau ce s-a intamplat cu Bisericile lor, au inceput sa se duca la alte Biserici sau sa cada de la credinta.

In 1973, cativa lideri reprezentati ai Cultului Crestin dupa Evanghelie si Cultul Baptist au adresat o scrisoare deschisa presedintelui Ceausescu, in care cereau libertate religioasa pentru fiecare roman. Aceasta scrisoare a fost scrisa de Silviu Cioata, Pavel Niculescu, Dumitrescu Victor si pastorul baptist Iosif Ton, iar cu eforturi deosebite a fost trimisa la "Europa Libera" si difuzata in Romania. Rezultatul acestui gest a fost intesificarea persecutiei.

In aceasta perioada a lipsit literatura crestina, in special Biblii, carti de cantari. Era interzisa tiparirea literaturii religioase, de aceea multi crestini au riscat sa introduca in tara Biblii, cartii si tractate. Cei prinsi erau pedepsiti sever.

In 1984, un grup de 9 frati din Adunarile romane si germane, care au primit de la Viena un vapor cu Biblii, au fost arestati si condamnati la 5 ani inchisoare. In urma apelurilor internationale, in special datorita guvernului american, au fost eliberati dupa o perioada de 6-9 luni. Acesti frati au fost: Johann Holzmann, Mihai Klauss, Feder Horst, Wagner Klaus, Toader Ioan, Georgescu Constatin, Furnea Petre, Mircea Cioata si Silviu Cioata.

Autorizatiile pentru constructie erau foarte greu de obtinut, de obicei dupa multi ani si dupa multe insistente. Desi, din punct de vedere constitutional aveau libertate sa se adune si sa-si practice credinta, presiunile de conformare la ideile seculare ale statului comunist erau foarte puternice. Activitatile Adunarilor erau foarte greu aprobate, programele pentru copii si tineri erau foarte limitate, iar copiii credinciosilor erau oprimati la examenele de admitere la liceu si universitate