...ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,spre lauda slavei harului Său, pe care ni l -a dat în Prea Iubitul Lui.În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său (Efeseni1- 5,6,7)

 

articole

 
 
 
 

Kakure Kirishitans Cripto - Crestini japonezi

Personal cred că nu la întâmplare Japonia a trecut prin acest cutremur şi tsumani devastator. Datorită acestei calamitati naturale Japonia a polarizat atenţia întregii lumi. Desigur organizaţii umanitare din întreaga lume vor sufoca ţara cu ajutoare materiale.Oare cine va ajuta spiritual aceasta tara? Ca şi creştin stau şi mă întreb ce va face biserica creştină pe linia spirituală pentru Japonia în acest moment crucial. Istoria misiunilor creştine ne arată că într-o anumită perioadă a istoriei Japonia părea să fie cel mai fertil câmp pentru propovăduirea Evangheliei. Era anul 1549 când Francis Xavier a ajuns cu Evanghelia la Japonezi. De-a lungul unei singure generaţi numărul creştinilor a crescut la trei sute de mii. Cifra era promiţătoare plasând Japonia ca singură ţară din Asia potrivită pentru creştinism. În jurul anului 1600 Shogunii (titlu dat dictatorilor militari ai Japoniei intre 1192-1867) au alungat pe misionari creştini şi au cerut creştinilor japonezi să renunţe la credinţa lor. Martirajul a fost atât de puternic încât aproape a nimicit biserica japoneză. Această perioadă de persecuţie este cunoascută ca cea mai de succes încercare de exterminare a creştinilor japonezi. Istoria martirajului creştin din această ţară ne arată că au fost înregistrate 26 de răstigniri. Persecuţia a fost aşa de cruntă încât această perioadă a fost numită „Valea Iadului”. Creştinii erau legaţi de stâlp în mare şi lăsaţi până creştea nivelul apei înecându-se încet, alţi erau legaţi în saci şi aruncaţi din bărci, mulţi au fost duşi la izvoare termale şi opărâţi cu apă clocotitoare. După prigoana de 240 de ani spre sfârşitul secolului al 19 Japonia a acceptat construirea unei biserici catolice în Nagasaki. Când porţile acestei biserici s-au deschis preoţi au rămas uimiţi să vadă creştini japonezi coborând din păduri în valuri mari. Aceşti creştini erau numiţi de japonezi „Kakure Kirishitans” adică cripto creştini care se întâlniseră în secret timp de 240 de ani. Astăzi mai există 30.000 de creştini kakure şi 80 de biserici care duc mai departe credinţa lor. Japonia are o populaţie de aproximativ 130.000.000 de locuitori şi este o ţară care crede în pluralismul de zei (sincretism). Religia ţării este budismul şi shintoismul. Creştini la ora actuală se apropie abia la un procent din populaţia totală a ţării. Pentru mine Japonia este un paradox deşi este o ţară budistă şi shintoistă divorţul este un lucru rar. Numărul celor închişi în închisori este extrem de mic faţă de alte ţări care se pretinde că sunt creştine. Nivelul de moralitate şi corectitudine depăşeşte cu mult nivelul occidentului. Acum este momentul crucial de a ne ruga pentru Japonia ca să îşi revizuiască credinţa. Nu ne putem imagina ce sar putea întâmpla dacă această ţara disciplinată ar deveni creştină. Vizionân-d pe internet imaginile apocaliptice din Japonia mi-am adus aminte de una dintre cele mai scurte pilde ale lui Isus: „De aceea pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şivoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceia, dar ea nu s-a prăbuşit pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă ori şi cine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şivoiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceia: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea ea fost mare.” (Matei 7: 24-27) Această parabolă ne spune clar unde ar trebuie să ne plasăm credinţa. Mesajul pildei rostite de Isus ne prezită două opţiuni. Suntem răspunzători de cuvintele pe care le-am auzit şi trebuie să luăm o hotărâre. Putem construi pe una din două temeli. O temelie este stânca şi cealaltă este nisip. Temelia determină capacitatea unei structuri de a rezista în faţa naturii dezlănţuite (ploaia şi vânturile). Pilda subliniază importaţa ascultării şi aplicării. Din acest motiv omul care ascultă şi aplică cuvintele lui Isus este un om cu judecată. Casa lui (viaţa sa) are o temelie solidă şi atunci când vor veni ploile şi vânturile ea nu se va prăbuşi pentru că stânca reprezintă însuşi pe Domnul Isus. Kakure kirishitans (cripro creştini japonezi) deşi sunt puţin au credinţa zidită pe stâncă. Nu ne rămâne decât să învăţăm de la aceşti creştini care au rezistat acelor persecuţi crunte de 240 de ani. Casa lor a fost într-adevăr zidită pe stâncă. Pe ce temelie ne vom construi noi casa (viaţa) de acum înainte?