Watchman Nee
Watchman Nee (pinyin: Ní Tuòshēng;, 1903-1972) a fost un crestin de origine chineza si un lider al bisericii Chineze dealungul secolului XX. Nee devine crestin in 1920 la 17 ani si devine scriitor in acelasi an. In 1921 el intalneste un misionar britanic pe nume M.E. Barber care a exercitat o influenta puternica asupra acestuia.
Din lucrarile lui Nee amintim:
The Spiritual Man – CFP
The Church and the Work: Rethinking the Work – CFP
Spiritual Authority – CFP
Mystery of Creation – CFP
Gospel Dialogue – CFP
The King and The Kingdom of Heaven – CFP
Interpreting Matthew – CFP
“Come, Lord Jesus” – CFP
The Better Covenant – CFP
Aids to Revelation – CFP
The Overcoming Life – CFP, LSM
The Normal Christian Life – CLC, Kingsway Publications
The Normal Christian Church Life – LSM
The Breaking of The Outer Man and The Release of The Spirit – LSM
The Song of Songs – LSM
Opera sa cea mai impozanta ramane “The Normal Christian Life”(Viata crestina normala) ea reflecta viziunea teologica a sa asupra primei jumatati a cartii Romani, scriere pe care o consideram pivotul de baza al vietii crestine normale.
Teologia si viziunea lui Nee evidentiaza nota dominanta a gandirii asiatice focalizata in special pe HOW? nu pe WHAT? sau WHY? Datorita acestui pattern de gandire Nee considera, ca mult mai important decat motivarea cuiva sa devina crestin este sa ii arate cum poate sa se ridice la nivelul standardului de conduita crestina si totodata sa ii ofere un nou flux de viata o noua natura capabila de un comportament crestin. Gandirea non asiatica pune un accent mare asupra celor doua intrebari WHAT? sau WHY?(ce? si de ce?) iar HOW? (cum?) ramane in limitele evidentului,dar cum in matematica “evidentul” este defapt cel mai putin evident – ramane sa constientizam ca acelasi principiu ramane valabil si in stradania noastra de a ne defini un caracter crestin.
Falimentul vietii crestine ramane desigur o consecinta a neintelegerii mecanismului al parghiilor interiore, delimitarea zonelor si a fortelor care se exercita in noi, granitele dintre natura umana inclinata permanent spre rau, natura divina si primita de la Dumnezeu.
In viziunea lui Nee, natura umana originara actioneaza ca o forta gravitationala care exercita o atractie permanenta spre rau, rau exprimat in diferite moduri, fapt pe care noi il putem observa in lupta cu viciile noastre. O persoana cu inclinatii spre agresivitate dupa convertirea la viata crestina normala va simti o dificultate crescuta in a-si subordona pornirile, irascibilitatea, o persoana obisnuita cu o viata mai putin morala va constientiza in orice moment ca tendintele lui se exprima spre imoralita in ciuda eforturilor sale de franare. Incapacitatea noastra de a invinge aceasta natura este practic cauza care determina actiunile noastre in opozitie cu caracterul crestin. Succesele temporare ale noastre de a ne invinge viciile sunt niste zvacniri ale vointei, care reprezinta o victorie de scurta durata.
Succesul crestinului apare ca urmare a convertirii prin puterea data de Dumnezeu, care actioneaza ca si o forta gravitationala permanenta dar care isi exprima atractia in opozitia cu prima, totodata oferind potentialul de a iesi de sub tutela primeia.
Desigur ca specificul gandirii non asiatice care are tendinta de a elimina de la inceput orice teorie relativa la parghiile interne care compun si determina atitudinile noastre, va considera o aberatie viziunea lui Nee, in schimb cei care au incercat sa isi invinga viciile mai mult sau mai putin vizibile in exterior cunosc dificultatea, defapt in Romani cap 7 Pavel afirma dificultatea de a face ceea ce isi propunea, descriind astfel directiile diametral opuse de deplasare ale gandirii si comportamentului propriu zis, antiteza dintre ele.
Evident ca pentru o persoana sensibila la standardul de comportament si gandire specific unui caracter crestin integru, viziunea lui Nee va reprezenta o provocare la a patrunde mai mult cartea Romani, care in esenta nu este doar un manual autentic de teologie crestina ci si un curs de “mecanica interna”.
